…si cum o integram in activitatile taberei Adventure Way!
Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză ameţitoare şi datorită ei de la cele mai fragede vârste copiii sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de informaţii, ştiinţele educaţiei se orientează din ce în ce mai acut către întoarcerea la natură.
După secole în care toate eforturile educatorilor s-au concentrat pe aducerea copiilor între pereţii clasei pentru a li se face educaţie, s-a constatat că nu este cea mai fericită formă de educaţie şi, ca atare, a apărut nevoia acută de altceva, de întoarcerea la natură, ca izvor de educaţie sănătosă.
Educaţia non-formală se pliază cel mai bine pe cea outdoor, întrucât ca şi aceasta, se bazează foarte mult pe participarea activă, maximizează procesul de învăţare, minimalizând constrângerea specifică şcolii, oferă o utilitate practică imediată cunoştinţelor învăţate, se desfăşoară în contexte diferite având un cadru de învăţare şi un conţinut lejer, foloseşte metode care stimulează implicarea şi participarea, are o structură şi o planificare flexibilă, procesul învăţării este orientat spre participant, se bazează pe experienţa participanţilor.
Atât educaţia nonformală cât şi educaţia outdoor pot fi integrate cu succes în educaţia formală cu scopul de a maximiza efectele procesului de învăţare, tendinţa actuală este aceea de amplificare a celor două forme, mai ales pentru faptul că încorporate, ele conduc la un sistem educativ mult mai valoros din punct de vedere al calităţii, produc avantaje pe termen lung, permit acoperirea unei game largi de discipline şi cel mai important, actul educaţional se axează în aceeaşi măsură şi celor care o implementează ( profesorilor) şi celor care fac obiectul învăţării ( elevii).
Caracteristicile educaţiei outdoor
Educaţia outdoor reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare – un mediu relaxant, liber, fără constrângerile pe care le impun „cei patru pereţi ai unei săli de clasăˮ poate oferi copiilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional şi de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între copii, bazată pe sprijin reciproc;
Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al copiilor care întâmpină dificultăţi-astfel educaţia outdoor oferă un climat diferit de învăţare ce permite copiilor care în mod uzual întâmpină dificultăţi de învăţare şi au un nivel scăzut de performanţă şcolară, să devină motivaţi;
Educaţia outdoor duce la dezvoltarea personală atât a celor care o aplică, dar si a copiilor;
Educaţia outdoor contribuie la dezvoltarea spiritului de echipă–conexiunea între copii-copii, copii-educatoare duce la creşterea gradului de participare activă;
Educaţia outdoor oferă posibilitatea contactului direct cu natura – protecţia mediului reprezintă un subiect de interes mondial, urbanizarea masivă a produs un efect nociv asupra mediului şi prin faptul că oamenii nu conştientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice le au asupra mediului iar educaţia outdoor poate fi privită ca o modalitate extrem de benefică pentru schimbarea atitudinilor şi comportamentelor faţă de mediu;
Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt:
· Dezvoltarea abilităţilor socio-personale: îmbunătăţirea spiritului de echipă, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea competenţelor de conducere, etc
· Dezvoltarea abilităţilor de management: organizare, coordonare, evaluare, atât a celor care o aplică, cât şi elevilor.
Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că răspunde atât nevoilor de bază ale individului, cât şi celor care îl particularizează în grupul din care face parte:
· Nevoia de a fi respectat – derularea de diferite activități în aer liber încurajează copilul să se simtăînlargul său, astfel el va fi mult mai deschis, va comunica,își va exprima propriile opinii, se va simți băgat în seamăși va simți ca deciziile sale contează pentru ceilalți; eleviipot fi consultați cu privire la diferite jocuri sau activități.
· Nevoia de a fi responsabil – activităţile outdoor permit copilului oportunitatea de a primi diferite sarcini, responsabilităţi pentru atingereascopului propus ( spre exemplu dacă se optează pentruo activitate de ecologizare, un copil poate primi sarcina de a curăţa pomii, un altul sarcina de a uda florile, important este însă, ca prin comunicarea cu copilul, profesorul să-i transmită acestuia sentimentul că princeea ce întreprinde el, mediul va fii mai curat, astfel el va conştientiza că are o responsabilitate faţă deprotejarea mediului ).
· Nevoia de a fi activ–implicarea în diferite activități sportive, jocuri, plimbări tematice, aduce numeroasebeneficii dezvoltării fizice, psihice ale copilului. Jocul fiind activitatea fundamentală a copilului este important ca toţi copiii să fie stimulaţi în mod constant să se joace, să alerge, să participe la diferite activităţi în mod active.
· Nevoia de a fi inclus social – poate cea mai importantă caracteristică a educaţiei outdoor este aceea că este o modalitate de succes de a depăşi unele dificultăţi alecopilului ( psihice, fizice, sociale, emoționale saueconomice ), astfel încât acesta să fie inclus social, să simtă că aparţine unei comunităţi; se consideră ca mediul din interiorul grupei este mai degrabă unulcompetitiv, în timp ce cel din afara clasei este unulsuportiv, care permite copiilor să se exprime, sărelaționeze cu ceilalți, să colaboreze.
· Nevoia de a se simţi în siguranță–interiorul clasei este mult mai sigur pentru copii, în timp ce mediul exterior implică diferite ricuri şi situaţii neprevăzute care pot avea efect negativ.
Educaţia formală are meritul de a fi organizată şi structurată, încorporând o paletă întreagă de informaţii şi cunoştinţe de care are nevoie un individ în formarea sa educaţională, educaţia informală vine în sprijinul educaţiei formale şi asigură procesul de învăţare oricând şi oriunde, pe tot parcursul vieţii, educaţia non-formală vine cu acele elemente de natură să satisfacă nevoile unui individ de natura, psihica, social, emoţională prin diferite metode interactive, participative, iar educaţia outdoor ” scoate la aer ” cele 3 forme de educaţie, le rivigorează, le adaugă prospeţime si îşi extinde acţiunea benefică în diferite domenii (dezvoltare durabilă, protecţia mediului, dezvoltare personală şi profesională ).
Noile tipuri de activități asigură creșterea încrederii în sine atât pentru indivizi, cât și pentru grup. Pe măsură ce în mintea individului se dezvoltă ideea că el aparține unei echipe de succes, va lua parte din ce in ce mai activ la activitatea grupului, renunțând la rolul de observator pasiv.
Deciziile bune, duc la creșterea încrederii individuale și colective, și o dată cu aceasta la acceptarea unor riscuri. Deseori copiii sunt împiedicați să ia decizii, pentru ei decid părinții. Aceasta este încercarea de a proteja copiii de greșeli. Însă viața impune luarea hotărârilor de catre fiecare, indiferent de vârstă.
Învățarea de a lua decizii bune se face numai practicând și greșind adeseori. Din punct de vedere educativ, punând elevul într-o situație potrivită, greșeala poate deveni calea spre succes.
Comments are closed.